Cum te numești, câți ani ai și cum ar începe povestea ta scrisă într-o carte?
Mă numesc Spiridon Diana Maria și am 18 ani. Povestea mea ar începe precum încep poveștile din cărțile-jurnal. „Pentru început, n-ar fi prea multe vorbe de spus. Sunt o fată simplă, o fată crescută într-o familie frumoasă, fără tată, din păcate, o fată care-și vedea modelul masculin, ori în frații mai mari, ori în alte rude. O fată, în fața căreia, în ciuda micilor greutăți, cartea a avut prioritate, o fată care a luat drept vorbe mari, sfaturile mamei sale, o fată care a înțeles mereu că nu se poate, fără a se supăra. Ajunsă la timpul adolescenței, acea fataăa descoperit oamenii în adevăratul sens al lor și latura ei sensibilă… .”
Care sunt activitățile pe care le faci în calitate de voluntar?
În calitate de voluntar, principalele activități sunt cele pe care le facem cu beneficiarii. Spre exemplu, citim împreună, le acordăm sprijin la teme, organizăm diferite jocuri (copilașii
adoră să jucăm fotbal împreună) și le acordăm timp pentru diferite discuții 1la1 (uneori, unii dintre ei simt nevoia să spună cuiva ce-i supără sau din ce motiv sunt fericiți)
De ce ai ales să fii voluntar?
Am ales să fiu voluntară ,deoarece, printre alte o mulțime de lucruri pe care îmi place să le fac, se regăsește și plăcerea de a petrece timp cu cei mai micuți. Îmi place să fiu înconjurată de copii. Este, ce-i drept, gălăgios și haotic, uneori, dar, în gălăgia aceasta pe care ei o fac, se regăsește o liniște care-mi schimbă starea și mă ajută să gândesc într-o perspectivă pozitivă. De multe ori, alegerile pe care le-am făcut din acest stadiu, au fost alegeri bune.
Care este secretul comunicării cu cei mici? Ce faci ca să te poți face înteles/înteleasă?
Secretul comunicării stă în modul propriu de a aborda copilașii. Vorbesc deschis, îi încurajez când fac bine și mă adaptez ușor stării unora dintre ei, încercând să ajut la îmbunătățirea acesteia. Spre exemplu, am încercat încă de la început sa nu le par superioară, sa-i fac sa înțeleagă că vreau doar sa-i ajut unde nu știu și să fiu de nădejde când le este greu, nu să o înlocuiesc pe doamna învățătoare/profesoară de la școală. Așadar, mă fac înțeleasă vorbindu-le „pe limba lor”, fără a folosi o mulțime de explicații filozofice cu așa-numitul „limbaj de lemn”. Pentru a le explica un exercițiu, de multe ori folosesc practica, le arăt și încerc să explic acel exercițiu prin intermediul anumitor obiecte, povestioare și tot așa.
Ce vrei să te faci cand vei fi mare?
Având în vedere că iubesc să lucrez cu cei mici și nu doar, cu elevii, în general, mi-ar plăcea să merg pe filieră vocațională, să devin învățătoare ori educatoare.
Ne poți povesti o întâmplare care te-a impresionat?
Sunt o mulțime de întâmplări care, nu doar m-au impresionat, ci m-au făcut să mă gândesc mai bine, sau de două ori, la ceea ce am și la modul în care trăiesc.
Copilașii de la centru nu provin din cele mai echilibrate familii și nu sunt cei mai bogați sufletește, când vine vorba de iubirea primită din partea familiei, și nici financiar. Totuși, unii dintre ei, ies în evidență prin lucruri frumoase, pe care le învață din mers de la oamenii ce-i înconjoară. La centru, pe lângă altele, ei sunt învățați și sa ofere, să dea mai departe, oricât din puținul lor. Rămân plăcut surprinsă de fiecare dată când îi văd că-și dau unul altuia, chiar dacă au puțin în față.
Am fost impresionată până la lacrimi, atunci când, în perioada 1-8 martie, copilașii aveau de pregătit un mărțișor, pe care, ulterior, îl dădeau mamelor și unul dintre cei pe care eu îi ajutam s-a apropiat de mine și mi-a spus “eu oricum degeaba fac, nu am mamă căreia sa-l dau”, moment în care, am izbucnit în plâns și am părăsit camera. Când m-am întors, acesta terminase ce a lucrat și mi-a înmânat mulțumindu-mi că-i sunt alături.
Te trezești într-o dimineață și poți schimba trei lucruri în lumea aceasta, care sunt acelea?
EN 
RO 